Formele de relief prezente în Muntii Sureanu sunt strans legate de tipurile de roca existente aici. Astfel, prezenta calcarelor si contectele litologice calcar-cristalin rup monotonia peisajului prin prezenta versantilor abrupti, a stancilor izolate si a cheilor. Fenomene carstice de suprafata si de adancime, foarte spectaculoase, dar mai putin cunoscute iubitorilor de drumetie, sunt grupate in nord-vestul si sud-vestul muntilor, in patru nuclee cu extensiuni diferite: langa Gradistea de Munte – in Dealul Vârtoapele, intre localitatile Cioclovina si Baru, in zona Crivadia-Banita-Pestera Bolii si ultimul perimetru, la nord-est de Depresiunea Petrosani, in Culmea Piatra Lesului.
COMPLEXUL CARSTIC CĂLIANU-PONORICI-CICLOVINA CU APĂ (Bazinul carstic 2063)
Perimatrul carstic Calianu-Ponoraci-Ciclovina cu Apa, cunoscut si sub numele de Platforma Luncani, este cuprins între cristalin la la nord si est si valea Streiului la vest si sud.
Cuprinsa altimetric între cca. 500m si 1147m (Vf. Plopi), regiunea se incadreaza carstului de tip “platou suspendat”. Desi modesta ca întindere (40 kmp), de cca.20 km.lungime si 2-6 km latime (Ilie D. Ion), aceasta masa de calcar, datorita masivitatii si omogenitatii sale, ofera surprize placute atat in ceea ce priveste peisajul de suprafata, cat si în dezvoltarea sistemului de galerii subterane.
Din punct de vedere hidrologic, suprafata analizata se suprapune partii superioare a bazinelor raurilor Calianu si Valea Morii. De la contactul sist-calcare, cursul subaerian al acestor rauri este scurt, ele disparand în subteran si formand un sistem vast de galerii. Valea Morii prezinta un traseu subteran în pesterile Ponoraci-Ciclovina cu Apa, captand aici si o parte din reteaua subterana a Pesterii Calianu.
Originalitatea acestei zone o da îmbinarea formelor reliefului carstic cu formele de locuire arhaice. Prezenta toponimelor legate de carst are rezonante dacice. Avantajele prezentate de relieful exocarstic au fost foarte bine valorificate de daci (puncte de supraveghere – Vf. Tafla; pestera ca adspost), dar si de catre romani (vaile de doline – pentru drumul roman; interfluviile dintre vaile dolinare pentru castre; izvoarele carstice – permanente surse de apa potabila). Importanta perimetrului descris este tripla: peisagistica, stiintifica, cultural-istorica.
Importanta peisagistica este rezultatul alternantei cristalinului cu relief greoi, cu calcarele ce impun dezvoltarea unui relief accidentat. Modelarea exceptionala a reliefului carstic este favorizata de factorii hidrologici, climatici, litologici si structurali.
Exocarstul este foarte bine reprezentat prin:
– Lapiezuri – Lapiezuri libere – în vecinatatea Avenului de Ponoraci
– Lapiezuri îngropate
– Lapiezuri semiîngropate – în apropierea Pesterii Calianu, zona Triscioare, Platoul Troian
– Doline, denumite local si “catane” sau “tecane” sunt specifice între pesterile Ponoraci si Ciclovina cu Apa, în zona Triscioare. Vaile dolinare indica traseul subteran al galeriilor. Valea seaca Albiile urmareste la suprafata traseul subteran la Paraului Ponoraci (Valea Morii), captat acum în depresiunea omonima. Valea seaca a Troianului indica cursul subteran al paraului Calianu în pestera cu acelasi nume. Unele doline adapostesc lacuri carstice permanente, cum este cel de la Puianu
– Depresiune de tip “uvala”, semnalata de Valer Trufas (1986) la sud de Dealul Arsului
– Depresiune de contact carstic (dupa M. Bleahu), micropolie (dupa Valeria Velcea) – depresiunea Ponoraci, situata pe Valea Morii, amonte de pestera cu acelasi nume
– Văile în “fund de sac” (Valea Morii), vaile oarbe (vaile Calianu si Ponoraci) şi vaile în trepte antitetice (Valea Albiile).
Endocarstul este reprezentzat de pesteri si avene de o mare complexitate morfologica si genetica, în prezent fiind inventariate 68 de cavitati. Cele mai importante prin dimensiuni, morfogeneza si concretionare sunt: P. Ponoraci-Ciclovina cu Apa, P. din Valea Calianului (P. din Valea Stanii), P. Ciclovina Uscata, Av. de la Stiubei, Av. de dupa Troian.
MORFOGENEZA GOLURILOR SUBTERANE SI ASPECTE SPECIFICE
Peştera din Valea Calianului (D=1541m; d=165m) se dezvoltata pe contactul litologic calcare-sist cristalin si în doua tipuri de roci carbonatice (calcare cu silice rubanate si calcare recifale). Este cea mai concretionata pestera din sistem. Provenienta celui de al doilea activ nu a fost identificata. Are statutul de rezervaţiei ştiinţifică datorită particularităţilor de formare.
Pestera Ciclovina Uscata (D = 2002,5m; d = 121,7m), dezvoltata pe trei nivele, prezinta la cota -65 m un activ permanent a carui provenienta si directie de drenare nu au fost identificate. Este locul de descoperire al celui mai vechi craniu de Homo Sapiens Fosilis din Romania, descoperirea a patru strate paleolitice suprapuse, descrierea în premiera mondiala a unui nou mineral – ARDEALITUL, un important depozit de guano-fosfat. Merita mentionata bogatia si raritatea formatiunilor din sectorul terminal si dezvoltarea unei colonii de lilieci în sectorul fosil al pesterii. Sursele de alimentare ale activului temporar din acest sector sunt pierderile difuze din Platoul Triscioare.
Pestera Ponorici-Cioclovina cu Apa (D=6713m; d=154m) este cea mai mare din sistemul carstic. Reprezinta o strapungere hidrogeologica a apelor Călianului şi a Ponoriciului. Adăposteşte colonii de lilieci în perioada de hibernare şi de maternitate. Este locul de descoperire a unui important tezaur hallstattian (600 de obiecte de podoaba din metal si cateva mii de margele din chihlimbar, ceramica şi sticlă colorată).
Din punct de vedere hidrogeologic, Platforma Luncani are încă multe aspecte neclarificate cu privire la provenienta si descarcarea apelor din subteran. De mentionat ca densitatea mica a populatiei umane din platforma carstica nu prezinta un risc major pentru impurificarea apelor subterane cu ape menajere, dar accesibilitatea mediului montan marginal a dus la dezvoltarea stanilor. Este de dorit evitarea supratarlirii, un exemplu de stani prost amplasate fiind cele din apropierea intrarilor in pesterile Calianu si Ponoraci sau in amonte de acestea, în zona cristalinului. De asemenea, exploatarile forestiere desfasurate pana în prezent în bazinele de receptie ale celor doua rauri a dus la modificarea echilibrului pantelor si la afectarea mediului carstic superficial.
Importanta cultural-istorica consta în vechimea umanizarii spatiului analizat, dar si in necesitatea conservarii siturilor paleontologice si arheologice, a mediului de viata rural-montan cu specific carstic.
PERIMETRUL SURA MARE - FUNDATURA PONORULUI - PLATOUL LOLA (Bazinul carstic 2065)
Situat pe dreapta vaii Streiului, amonte de confluenta cu Valea Ponorului, perimetrul analizat face parte din “Bazinul Streiului, amonte de Livadia, versantul drept”. Cuprinde cele mai importante cavitati ale Muntilor Sureanu, din punct de vedere al dimensiunilor, concretionarii si al faunei subterane.
Din punct de vedere hidrologic, suprafata analizata se suprapune bazinelor raurilor Ponorului, Hobenilor si Sipotel. De la contactul sist-calcare, cursul subaerian al acestor rauri este scurt, ele disparand în subteran si formand un sistem vast de galerii. Vaile Hobenilor si Ponorului prezinta un traseu subteran în pestera Sura Mare fapt demonstrat prin colorari succesive. Sursele de alimentare ale pesterii Sura Mica (Pestera lui Cocolbea) nu au fost identificate. Avand în vedere pozitia platoului suspendat Lola (300-440m deasupra talvegului raului Petros) si lipsa unor izvoare cu debite considerabile la baza abruptului calcaros al Petrosului, s-a tras concluzia ca apele de aici se dreneaza partial sau total spre Pestera Sura Mica.
Pestera Sura Mare reprezintă exurgenţa apelor de la Lunca Ponorului. Pestera se remarca prin deschiderea intrarii (8-12m latime si aproape 40m înaltime), marmite uriase si carene. Aici a fost semnalata cea mai mare colonie de lilieci în hibernare din tara noastra, apartinand speciei Pippistrelus pippistrelus (Margareta Dumitrescu). Alături de aceştia trăiesc Nyctalus nostula. Recent a fost semnalată aici prezenţa speciei Myotis mystacinus (Andreea Farcaş, 2008)
Pestera Sura Mica (Pestera lui Cocolbea) este cunoscuta ca posibila resurgenta a apelor din platoul carstic Lola. Adaposteste de asemenea colonii de lilieci. Este interesanta si prin fenomenul de formare a tufului calcaros in galeria de la intrare.
Avenul din Dosul Lacusorului se numara printre cele mai adanci din tara, fiind format dintr-un put de155m, la baza caruia se desfac doua galerii ce coboara pana la peste 260m. Activul subteran alimenteaza activul din Sura Mare.
Lacurile carstice permanente completeaza complexitatea morfologica a acestui perimetru. Amintim Taul Negru, situat la sud de Vf. Lola (1033,8m) si acumularile de apa din cariera Comarnic. Originalitatea cadrului montan consta în îmbinarea prielnica locuirii a pantelor cu expunere sudica, a microclimatelor de adapost din depresiunile carstice si umiditatii ridicate. Exemplul cel mai bun îl constitue Fundatua Ponorului – Luncile Hobenilor, care constitue locul de adunare al turmelor de oi din marginimea Tarii Hategului.
Existenta resurselor de bauxita si exploatarea acestora în cariera de la Comarnic (aval de Luncile Hobenilor) cat si in subteran, a dus la modificarea circulatiei naturale a apelor în carst si la formarea haldelor de steril la suprafata.
Necesitatea protejarii bazinelor de receptie a raurilor ce formeaza activele subterane se impune avand în vedere importanta endocarstului, dar si presiunea antropica mult mai mare în acest spatiu exocarstic. Activele subterane din pesterile mentionate conatituind singurele surse de apa potabila pentru satele situate în aval (Ponor, Ohaba Ponor) şi cătunele din spatiul montan (Fundatura Ponorului, Hobeni, Lola).
PERIMETRUL CARSTIC POIANA – TECURI – ŞIPOT (Bazinul carstic 2066)
Cu aspect de platou suspendat între 800m şi 1318m, aceată regiune cuprinde peşteri importante ca denivelare şi dezvoltare: P Tecuri (D=838m; d=41m), P. Sifonului (D=1003m; d=32m), Ponorul Răchiţeaua (D= 2394m; d=243,4m), P. Din Valea Clenjii (D=1182m; d=127m). Fenomene exocarstice interesante sunt pierderile de ape de la Poiana şi ponorul Vacii. Reprezentativă pentru această zonă este “Groapa de la Tăul fără Fund”, cu o suprafaţă de 62000km2. În interiorul ei se formează un curs de apă care se pierde în Peştera de la Tăul fară Fund. Aceasta nu este singura dolină de surpare din regiune, dar are cele mai mari dimensiuni. Peştera Tecuri a fost descoperită la începutul secolului XX, fiind cercetată din 1952 de către V. Puscariu si T.Orhidan. Ea cuprinde un impresionant dom stalagmitic (7m h).
PERIMETRUL CARSTIC COMARNICEL -VARTOAPE - BANITA (2068 - Bazinul carstic Banita)
Situat in continuarea bazinelor carstice 2066 si 2067, calcarele din acest sector se prezinta sub forma unei borduri montane marginale. Desi relieful exocarstic este foarte bine reprezentat, endocarstul nu ofera cavitati de dimensiunile celor din perimetrele descrise anterior. Este interesant de amintit alternanta sectoarelor de chei (Izvoreni-Valea Babei), cu campurile de doline din platouri (Izvoreni, Vf. Fetii, Dl. Comarnicului, Vartoape) si stanci calcaroase precum Piatea Brandusii. Sursele de alimentare cu apa potabilă a localitatii Banita (Jitioni) provin partial din acest perimetru calcaros, Izvorul de la Moara fiind o resurgenta a carei ape provin in mare masura din Valea Babei.
PERIMETRUL CARSTIC DEALUL ŞI PEŞTERA BOLII (2068 - Bazinul carstic Banita)
Dealul Bolii reprezinta de fapt o bara calcaroasa strapunsa subteran de catre Pârâul Jupâneasa. Acesta a fost initial afluent al Banitei, avand talvegul cu 25-30m mai ridicat fata de nivelul actual. Atras de nivelul de baza mai jos al Bazinului Petrosani, râul şi-a adâncit valea, în sectorul amonte al cheilor observându-se patru nivele de eroziune. Interesant este si bazinetul depresionar central, rezultat al confluentei din chei. Datorita lucrarilor de amplasare a caii ferate Simeria – Perrosani, sectorul aval al cheilor a fost largit antropic.
Prin introducerea unui albedou mai ridicat, calcarele creaza un microclimat specific, favorabil dezvoltarii elementelor floristice si faunistice de stâncarie, care includ numeroase endemisme si specii sudice : Juniperus sabina, Syringa vulgaris, Fraxinus ornus, Sorbus borbassi, Spiraea chamaedryfolia, Hepatica transilvanica, Asperula Capitate, Doronicum Columnae.
